casa de poezie

centrul de actiune poetica

CAMERA DE ZI poezie de camera. chamber poetry

Posted by razvan pe Ianuarie 1, 2008

calm. asa [nr 1…

calm

inca o data: note Sunt Teo si m-a luat Tupa din cartea de telefon pentru ca spunea ca am numele nu stiu carui pseudonim al lui. Salut: asadar:

Asa: s-ar putea să ne fim insuportabili,
să nu ne putem înghiţi noi înşine, în primul rând.

avem nevoie de chinurile unei ocupaţii lucrative vrem
să nu ne mai gândim,
să ne gândească alţii.

insuportabilul ?

poate din nesiguranţa faţă de pregătirea noastră de a suporta bucuria.

nişte instrumente a căror exactitate creşte pe măsură ce te obişnuieşti cu ele:

bucuria limpede

pasiunea clară

încrederea sinceră

intensitatea diurnă a apropierii

fascinaţia calmă

liniştea foşnitoare atingerea

respiraţia completă

O mică inserţie între ambiţiile puse la punct…
cu tot cu nemulţumirile motivate cu lipsa de timp atât de utilă.

S-ar putea să nu ne suportăm noi înşine &
fiecare avem motivul lui personal de disconfort.

Pentru unii banii pentru alţii mintea ori siguranţa minţii.

Şi în spatele nesiguranţei irizarea calmă a frumuseţii

21 februarie, o zi ca oricare alta. Mă rog, este luni, 2005
(dacă asta ar însemna ceva). Nu înseamnă.

Poate încerc să fiu simpatic înainte să „mă risc”?!

Dar relaţiile inexistente cui le lăsăm….

Asa: Mai întâi că nu s-a întâmplat nimic…până acum…

calm.dimineata

sunt Irina si m-a rugat Tzupa sa scriu in locul lui un poem ca el

si dimineata
vroiam sa sun cu mana pe taste de cateva ori
si renunt inca dimineata

undeva se intampla tot undeva
si aici? ies afara cliseele caldurii topite incet pe pielea capului

sa pregatesc o intalnire

cumva indiferenta, cumva speciala, cumva

faţă în faţă

lucruri care se apropie lucruri pe care le-ai ţine
foarte aproape când încep să se confunde cu tine lucruri si atingeri

hainele pregătite tot pregatit si gaurile curelei pocnesc
inchis
aduc si mai aproape semnele zilei

calm.seara. [sunt Marian si vreau…

astazi, Razvan Tupa m-a lasat pe mine sa scriu in contul lui si ii multumesc pentru ocazia pe care mi-a oferit-o

ca sunt Marian, nu inseamna nimic… pentru tine
stiu ca ar trebui sa spun ceva frumos sa ma luati drept om sensibil sau dimpotriva

dar astea nu sunt decat in capul vostru

drept care nu o sa spun decat atat

vreau

o fi bine?

P.S. Alianta pentru Planeta (grupare a asociatiilor de protectie a mediului) lanseaza un indemn catre toti cetatenii, 5 minute de pauza pentru planeta: stingeti cu totii luminile pe 1 februarie 2007 intre 19:55 – 20:00. …

calm. dimineata. [stii cum e…

Cristina sunt si nu il cunosc pe Tzupa eu am contul asta de la Marian

stii cum e? la o proiectie de film intotdeauna este cineva
care bate campii. cel mai comod este sa fiu eu
si cei mai sensibili plang incet. eu plang mai tare decat ei
cei mai frustrati tin sa faca pe desteptii. eu strig cat pot
ca am avut probleme si nu ma inteleg
si acum sunt foarte prinsa. data viitoare vine fiul meu
dar vedeti ca e rau. si cand se aprinde lumina

eu plec putin agitata. dar in sinea mea zambesc sau asa ceva

si stii ca te mint sau asa ceva

calm.seara [sunt un om

sunt Radu si sunt un om rau

sunt un om rau si oamenii rai seara isi taie unghiile
se simt rau dar le trece, se simt vinovati dar clik clik si
totul revine la normal.

nu e usor

ma uit in ochii tai si vad cum iti numeri vanataile pe care ti le fac
doar cand ma vezi. si nu e usor ma simt vinovat dar ce sa-i faci,

cineva trebuie sa o faca si pe asta

spune-mi ca sunt rau si o sa-ti rad in fatza pentru ca oamenii rai
asa fac. dar o sa ma schimb, o sa-mi tai unghiile si o sa dorm linistit

dar unghiile cresc atat de repede

si atunci e nevoie de cineva sa faca uite-asa
click si lumina sa revina la intensitatea suportabila
te doare? click

sunt un om rau si intre doua felii de paine

inting sosul vinovatiei mele
la metafore am fost mereu primul si asta mi-a schimbat viata m-a definit

spune cum te-ai uita la un sobolan daca as spune uite,
un invins mirosind a inteligenta, si inteligenta deranjeaza mereu

seara musca din el ca din paine si eu pun condimente

calm.dimineata [vrei sa…

Buna! Ioana sunt si Cristina mi-a spus ca pot sa scriu de pe contul asta. pupici

vrei sa profiti de mine?!

am zis cine iti place acum

tu incerci sa cauti scuze pt tine?

eram in statie…si fiecare om care se oprea…isi aprindea o tigara

eu ii pot observa…si-s o gramada…te deprima

dar sunt eu mica si proasta si nu stiu sa-mi arat sentimentele

sunt geloasa

io-s fericita azi
maine poate nu
dar azi!!!!

vrei sa profiti de mine?!

calm.seara [numai liniste si…

salut, Ioana m-a rugat sa postez aici un poem mai vechi de-al meu. Alex sint.

numai liniste si pace
in spatele meu

numai liniste si pace
in fata mea

numai liniste si pace
sub talpile mele

numai liniste si pace
in venele care imi irizeaza sexul

numai liniste si pace
la televizor

sau n-am inteles bine si ochii mei sunt doar
doua pizde care ma mint si pe care le mint

doar liniste si pace
este toata viata noastra
a mea si a ta impreuna

eu o sa fiu linistea si tu pacea

calm.dimineata [esti acul…

Alina sunt si imi plac versurile astea nu sunt ale mele, dar sunt eu… si nu ma simt bine… pisca un pic dar e frumos, nu burete

Nimic de castigat
Esti acul din venele mele
Placerea pana la urma
Ajunge sa fie un chin
Si tot ce ne atrage ne reprezinta

dar

Tu si eu suntem un singur lucru
Si lucrul asta ma ma face sa o iau razna

Nimic de castigat

E momentul sa ne hotaram
Nu e usor
Dar sa spunem „nu” e o chestie batranicioasa
Madame de Popmadour e pepsi pe langa tine

Nimic de castigat

Trezeste-te
Nu-mi spune ce sa fac
Trezeste-te
Nu-mi spune ce sa zic
Poti sa-mi spui un singur lucru
Ce o sa fac atunci cand nu o sa mai fii

Nimic de castigat

N-avem nevoie de intreceri
Pana la urma nu mai exista nici un fel de joc
Da-mi ce-ai mai bun si o sa-ti dau ce-a mai ramas din mine

Scuzele sunt tot ce ne-ar mai lipsi
Scuzele nu anuleaza chinul
Singuratatea nu e ceva prea rau atunci cand nu mai avem
Nimic de castigat

calm. seara [sunt o gramada…

poti sa imi spui bogdan. nu poti sa-mi ghicesti varsta dar seara sunt cu ochii pe tine

Sunt o gramada de feluri cand e vorba de urat
si toate imi plac
astept sa sune ceasul meu de mana zgariat de inclestari si ma asez pe marginea patului
si urasc asa:
o vreme cu noduri de pasla in git
e tot ce fac
simt nodul cu degetele si il strang ca un nod de cravata

mi-e scarba de-mi dau lacrimile

as putea sa fumez dar nu

strazile se golesc de masini
statiile se golesc de oameni

si nimeni nu mai este obligat sa mearga nicaieri

in capul meu se intampla sa ii vad adormind in pijamalele lor naclaite
imi strang buzele flegma nu o sa porneasca azi, e balonul meu si parada este a mea

muzica please

calm.dimineata [deci de ce…

Numele meu e Daniela Carligeanu, sunt rezident in Canada, Quebec, si cetatean roman, locuiesc la Montreal, de ce va scriu, in 5 ani de cand sunt aici s-au intamplat multe lucruri, unele foarte ciudate, prea multe coincidente, mi s-a parut ca sunt urmarita, am vrut sa ma adresez unor organisme de drepturile omului(ONU, Commission des droits de la personne, Montreal), toate mi-au spus ca nu pot sa faca nimic

deci de ce va scriu:
mi-e frica sa nu fiu asasinata,
locuiesc de o luna singura, aseara mi s-a facut rau
dar rau

de la o bucata de carne fiarta
mancata din frigider

dupa ce am plecat de acasa,

deci 5 ani de zile m-am simtit urmarita,
am primit telefoane ciudate, etc.
de obicei ma simt foarte bine,
ieri am crezut ca nu mai pot sa respir,
nu era decat carne fiarta,

mi s-au intamplat o multime de
lucruri care sa ma faca sa cred ca intrezaresc amenintari cu moartea.

Deci va scriu din disperare, si eu sunt jurnalista ,
am colaborat si la Montreal, la ziarul „Pagini
romanesti”, am sa vorbesc si cu ei,

lucrurile au cam scapat cred eu de sub control,
am scris la Interpol acum o saptamana,

acum as fi de acord sa ii las sa ma urmareasca numai sa ma lase sa respir,

diseara am sa sun Politia romana,
ce ar putea nu stiu sa faca, tot ce stiu e ca nu vreau sa mor,

imi vine greu sa mai mananc de acum,
nu vreau nici sa fiu otravita,
nici sa fac vreun infarct de la cine stie ce ar putea fi pus in mancare,

sa ma intorc in tara e greu cand vrei sa stai langa familie
si te-ai invatat intr-un loc,
poate am sa ma intorc dar nu vreau sa fiu fortata sa fug.

M-am gandit atunci sa va scriu, poate scrieti despre mine,
poate daca lumea a auzit de mine, nu voi muri.

In ianuarie 2002 fiica mea a primit un servici
fara sa fi cautat unul vreodata,

are 17 ani la o Clinica Veterinara,
cand cu o zi inainte gasisem eu un anunt pentru ea la o animalerie,
unde nu am sunat.

As vrea sa stiu de exemplu
de ce a sunat secretara,
de ce a spus ca fata mea a lasat mesaj
cand nu a lasat,
si multe altele,

de fapt nu mai vreau,

tot ce sper e ca pot continua sa traiesc,
nu credeam ca am sa renunt a lupta,
dar uitati ca renunt,

poate puteti sa ma ajutati
scriind despre mine sau altcumva,

daca nimanui nu ii pasa,
daca nimeni nu poate sa faca nimic,

eu ce sa fac, sa accept sa mor?

Va implor ajutati-ma!

O alta coincidenta: tatal meu a murit in vara, in Bucuresti,
copilul meu a fost pozat la scoala cu o carte intitulata Benjamin in mana,
nu acuz pe nimeni, va spun ca e ciudat,
tot ce am cerut organismelor la care m-am adresat a fost o ancheta,
protectie, deci de asta indraznesc sa va scriu,

mi-e ingrozitor de frica sa nu fiu asasinata. Daniela Carligeanu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: